Ariciul cel tepos- poveste pentru copiii mei
A fost o data ca nici o data un arici.
Se spune ca demult de tot aricii nu erau teposi, ei erau rotunzi si roz. Semanau cu niste mingiute sau cu niste prajiturele roz.
(Am facut si noi din plastelina corpul ariciului
si am infrusetat hartia de ambalaj in care am pus „prajiturica”).
Era toamna, ploua afara si era frig. Arciul nostru se plimba prin padure cautand de mancare. A ajuns sub un castan. Pe jos erau o multime de castane si coji de castane tepoase.
Ariciul a luat o coja de castana si s-a acoperit cu ea. Imbracat in cojocul tepos, ariciul nostru a plecat mai departe.
Acum era ferit de frig. O vulpe a vazut ariciul si a vrut sa-l manance , dar….surpriza , tepii au intepat-o. Vulpea a fugit speriata iar ariciul a scapat.
Vazand ariciul ca a scapat de vulpe datorita ” cojocului” s-a gandit sa nu-si mai dea jos cojocul tepos.
De atunci aricii au tepi.
Elena a facut impreuna cu colegii ei arici.
Daca va plac aricii facuti de ei incercati si voi sa faceti arici cu coji de castane
Elena s-a jucat cu castane si coji de castane pentru ca este toamna.
Daca vrei sa vezi cum a numarat castane Elena, apasa aici.
Povestea cu ariciul este facuta de Buni pentru toti copiii ei. Daca ti-a placut poveste aceasta facuta pentru o zi de toamna, poate vrei sa citesti si „povestea frunzei galbene”