Cum au ajuns ingerii oameni- poveste pentru copiii mei
A fost odată ca niciodată cândva demult pe pământ o vreme când toţi „oamenii aveau aripi” și nu se numeau oameni, se numeau ȋngeri ..
Lumea asta plină de ȋngeri era foarte frumoasă și se numea „Rai” .
Acolo ȋn Rai, Dumnezeu era stăpȃnul tuturor. El le cerea tuturor să-l asculte, să facă numai ceia ce le spunea el, să facă.
Ȋngerii ȋl ascultau “orbește”, nu ȋndrăzneau nici să-I privească chipul.
Ȋn Rai era un pom a cărui frunze erau foi din hȃrtie, pe frunze erau scrise toate „rețetele vieții” .
Dumnezeu nota pe frunze toate lucrurile pe care le făcea și apoi punea ȋn copac frunzele.
Nu avea nimeni voie să ia vre-o frunză din copacul lui Dumnezeu, care era ca o bibliotecă cu cărți.
Ingerii care nu “ridicau privirea in sus” nici nu știau de existența “copacului cunoaștrii”. (Dacă vrei să afli despre copac apasă pe cuvintele albastre)
De fapt ei nici nu știau să “citească”, ei doar “ascultau glasul Domnului”.
Șarpele era paznicul pomului. El trebuia să vegheze ca nu cumva să atingă sau să citească, cineva ce este scris pe frunze.
Ȋncolăcit pe o ramură el stătea la soare. La șerpi le place soarele. Șerpii nu sunt calzi ca noi. Șerpii au nevoie de căldură pentru ca să se dezmortească și să se poată mișca.
Ȋn fiecare zi, Dumnezeu adauga ȋn pom, noi frunze scrise. Coroana copacului era din ce ȋn ce mai deasă.
Copacul făcea din ce ȋn ce mai multă umbră, din cauză că numărul frunzelor creștea, creștea și iar creștea, ȋn fiecare zi.
Șarpele era sus ȋn copac, soarele și căldura nu mai ajungeau la el, frigul ȋl cupridea, ȋi era foame, dar nu se putea mișca pentru că era ȋntepenit de frig.
S-a gȃndit că dacă mănȃncă o frunză ȋși va potoli foamea și Dumnezeu nu o să observe că a mușcat dintr-o frunză.
Cu utimile lui puteri luă o frunză din copac.
Cȃnd atinse frunza un miracol se ȋntȃmplă: șarpele a ȋnceput să gȃndească să caute soluții. A fost suficient să atingă frunza și șarpele a devenit mai ȋnțelept. Sarpele a găsit soluția: dacă răreste frunzele pe creanga pe care sta și le pune pe altă creangă a copacului, atunci ȋi va fi bine, soarele și căldura vor ajunge la el.
Dar din greșeală au căzut frunze din copac.
Un ȋnger care trecea pe acolo a văzut frunzele pe jos, a luat ȋn mȃnă o frunză.
Ȋngerul simții cum o neliniște ȋl cupride, se uită ȋn jur și decoperii lumea. Ochii lui parcă vedeau pentru prima oară frumusețea din jurul lui.
El care pȃnă atunci privea numai drumul pe care mergea ca să indeplinescă „poruncile domnului”, el privea mirat la ceia ce nu mai observase. Vedea florile, iarba copacul, frunzele ….
Ȋngerul ȋși ridica privirea și văzu coroana copacului. Era prima prima oară cȃnd el ȋși ridica privirea .
Ȋngerul doar atinse frunza și putea citii ce era scris pe ea.
Privii in sus și văzu fructul copacului: un mar roșu și frumos.
A luat mărul ȋn mȃnă și s-a mirat de frumusețea lui.
Oare ce gust are ? se intreba el și musca din el.
Din acel moment ȋngerul văzu lumea cu alți ochi.
Dorea să fie mai mult decȃt un ȋnger neștiutor și „ sărac cu duhul” care asculta de Dumnezeu.
Vroia să ȋnveţe să ,cunoască, să știe cȃt mai multe și să le spună și altor ȋngeri ce a descoperit.
Dar Dumnezeu i-a văzut și l-a pedepsit pe el și pe toți ȋngerii care au atins frunzele și fructul copacului, luându-le aripile.
Astfel ȋngerii au devenit oameni.
Oamenii au rămas pe pămȃnt iar raiul s-a ridicat ȋn aer tot mai sus purtat de aripile ȋngerilor care au rămas ȋn rai, pentru că nu atinseră frunzele „cunoasterii”, ȋngerii erau fericiti .
Și de atunci oamenilor le place să exploreze necunosculul, să ȋnvete, să inventeze lucruri noi, să nu fie „săraci cu duhul”.
Pentru ca informatiile să se păstreze oamenii au scris cărți . Astfel tot mai multi oameni au ȋnvătat să scrie, să citeasca și informatii prețioase au fost transmise din generație ȋn generație pȃnă la voi.
Am să vă mai povestesc și altă dată despre oameni și despre ȋngeri acum hai la culcare!
Dacă vreti să faceti un pom Povestea „pomului cunoasterii”
Daca vreti sa puneti in bradul de craciun, ingeri din hartie , apasati aici
Si povestea noastra continua