Dacӑ-l superi pe sfântul Lucin el te pedepsește – poveste pentru copiii mei
Pe 18 octombrie, se sӑrbatorește Lucinul (Sfantul Luca), o sӑrbӑtoare popularӑ care are ca „tema centralӑ lupul”. Lucinul este sfântul de care lupii ascultӑ
Se spune cӑ fiecare sfânt are puterile lui și poate face anumite lucruri bune dar se supӑrӑ pe cei care nu-l ascultӑ. Atunci oamenii au fӑcut un fel de reguli pe care trebuie sӑ le respecți ca sӑ nu superi sfântul. Dacӑ-l superi sfântul te pedepsește :
– In ziua de 18 octombrie, nimeni nu umbla cu acul, cu lânӑ , cu foarfecele, cu pӑrul de animale, ȋn special de oi și vite, pentru ca primejdia sӑ fie ȋndepӑrtatӑ de la casele lor .( „Dacӑ venea vre-un lup ȋn control , spionând, sӑ vadӑ dacӑ sunt animalale el simţea mirosul de piele și pӑr se ducea apoi la haita lui și le spunea ca acolo sunt animale”).
– Nu se umbla cu foarfecele și nu se taie nimic, ( dacӑ te zgarii curge sânge și lupul….)
– Nu se prelucreazӑ lâna și pieile animalelor (daca tai un animal lupul simte mirosul și vine…uite așa .)
– Nu se scoate cenușa din vatra sobei (deoarece cărbunii aprinşi, dacă ar fi găsiţi de lupi, și acestia ȋi pot manca și ar face multi puisori de lup în perioada imediat următoare. Ȋn acesta perioada lupii se adunӑ ȋn haite).
– Femeile nu se piaptanӑ ȋn ziua de 18 octombrie. Acestea nu aveau voie să-şi descurce părul pentru ca pădurea, la rândul ei, să se încurce și cărările sӑ nu ajungӑ la oameni și animale (părul este comparat cu o pӑdure ce-ți crește ȋn cap). Cred ca obiceiul acesta ȋți place și tie Victoria pentru ca ție nu-ți place sӑ te piepteni.
– Nu se ȋmprumuta nimic din casӑ (ca lupii sӑ nu-ți afle cumva mirosul tӑu și sӑ vinӑ la tine).
– Nu se pronunta cuvantul „lup” („ca sӑ nu creadӑ lupul cӑ-l chemi”)
– Vacile nu mai ies la pӑscut iarba pe câmp. („este frig și nu mai este multӑ iarbӑ , ele cautӑ iarba și…vine lupul”)
– Singurul lucru ȋngaduit și chiar recomandat este spӑlatul rufelor cu apa clocotitӑ, cӑci numai astfel se poate opӑri gura lupului dacӑ vine cumva și vrea sa ne ia ceva din casӑ.” Uite așa vine cu o gurӑ mare(mâna mea se transformӑ ȋn lup) și când apucӑ cu gura hainele fierbinți se opӑreste și fuge… uite așa (și le arӑt cu mȋna cum fuge lupul)… „
Este pӑcat sӑ nu le spunem copiilor despre obiceiurile noastre vechi, ele sunt frumoase și putem sӑ le prezetam ca niște mici povești.
Dacӑ vӑ place cum le povestesc copiilor mei atunci … atunci urmӑriți și ȋn viitor poveștile mele. Poveștile mele nu respectӑ ȋntr-u totul ce spune biserica sau ce gӑsesc eu despre obiceiuri scrise de alții cӑrora le mulțumesc pentru cӑ ”ȋmi dau apӑ la moarӑ”. Dacӑ nimeni nu ar mai scrie despre aceste tradiții ele ar murii.
Pentru cӑ copii mei sunt mici eu trebuie sӑ le povestesc pe ȋnțelesul lor și trebuie ca poveștile sӑ fie vesele scurte și cu povețe.