Dar din dar se face rai (prima parte)- poveste pentru copiii mei

Gata suntem ȋn mașinӑ, am pornit spre școalӑ, drumul e lung și povestea poate sӑ ȋnceapӑ. Si pentru cӑ povestea este si ea lungӑ, lungӑ, am sӑ vӑ povestesc doar jumӑtate din poveste azi.

A fost o datӑ un sat numit Grӑdinari. Satul era și este și acum plin de grӑdini cu fel și fel de zarzvaturi.
Demult de tot ȋn sat, fiecare locuitor cultiva o singurӑ legumӑ.
Familia domnului Morcov cultiva morcovi.
Familia domnului Conopidӑ cultiva conopidӑ.
Familia domnului Ceapa cultiva ceapӑ.
Familia domnului Praz cultiva praz.
Familia domnului roșie cultiva roșii.
Familia domnului Castravete cultiva castraveţi.

(In sat trӑiau toate legumele pe care voi le cunoașteţi)

Si cum vӑ spuneam domul Morcov, cultiva morcovi, și pentru cӑ nu avea decât morcovi, familia domnului Morcov mânca supӑ de morcovi, mâncare de morcovi, dulceaţӑ de morcovi, prӑjiturӑ cu morcovi. Familia lui se ȋmbraca ȋn portocaliu (culoarea morcovilor), aveau o casa portocalie, cu perdele portocalii, cu farfurii portocalii….

-Ce culoare credeţi cӑ aveau ghiozdanelele copiilor lui domn Morcov?
-Potocaliu !!!- spune Elena
-Corect.

Familia domnului Roșie, cultiva roșii și și pentru cӑ nu avea decât roșii, familia domnului Roșie, mânca supӑ de roșii, mâncare de roșii, dulceaţӑ de roșii, prӑjiturӑ cu roșii.
(Cei trei râdeau și spuneu și ei tot felul de mâncӑruri inventate de ei: ingheţatӑ cu roșii, salam cu roșii, …)
Familia lui se ȋmbraca ȋn roșu (culoarea roșiilor), copii foloseau doar culoarea roșie pentru a colora desenele, aveau o casa roșie, cu perdele roșii, cu scaunele roșii….
-Ce culoare credeţi cӑ aveau patuturile copiilor lui domn Roșie?
-Hosu !!!!- rӑspunde Lukas.
– Da, așa este.
Familia domnului Castravete, cultiva castraveți și și pentru cӑ nu avea decât castraveți, familia domnului Castravete, mânca supӑ de castraveți, mâncare de castraveți, dulceaţӑ de castraveți, prajiturӑ cu castraveți.

Cei trei râdeau și spunau și ei meniul. Elena ţipa „si eu, euuu”, vroia sӑ o asculte și ceilalţi când spune o mâncare cu castraveţi. Balbâindu-se bolborosea și ea pânӑ la urmӑ ceva, apoi zâmbea fericitӑ cӑ afost ascultatӑ de ceilalţi.

Familia domnului Castravete se ȋmbraca ȋn verde (culoarea castraveţilor), colorau desenele doar cu verde, aveau o casa verde, cu perdele verzi, cu scaunele verzi….
-Ce culoare credeţi cӑ aveau bicicletele copiilor lui domn Castravete?
-Verdee!
( Dacӑ drumul e lung, sau vreţi sӑ-i adormiţi pe cei mici, atunci lungiţi povestea și povestiţi despre familiile tuturor legumelelor și fructelor, repetaţi cu acesta ocazie și culorile cu cei mici)
Intr-o zi domnul Castravete a hotӑrat sӑ organizeze o petrecere mare, mare la care sa participe toţi copiii din sat.
S-a gândit cӑ trebuie sӑ trecӑ pe la toate casele și sӑ-i invite la organizarea petrecerii. Dar nu vroia sӑ mergӑ așa cu mâna goalӑ, a luat cu el niște castraveţi pe care vroia sӑ-i dӑruiascӑ.
Fericit și plin de entuziasm și-a luat pӑlӑria și a pornit la drum. Soarele zâmbea și el și a trimis ȋn dar pe cer un curcubeu.

A ajuns prima datӑ la doamna Vânatӑ, a batut ȋn ușӑ „cioc, cioc, cioc ” și a așteptat.
Ȋn ușӑ apӑru doamna Vânatӑ suparatӑ și ursuzӑ.
-Uite Buni, (spuse L ukas se strâmbându-se, imitând pe doamna Vânatӑ), doamna Vânӑtӑ eia (era) albastӑ (albastrӑ) și eia (rea)” .
Fetele râdeau uitându-se la Lukas.

-Ce dorești domnule Castravete ?
-Am venit pe la dumneavoastrӑ cӑ sӑ vӑ aduc un castravete și sӑ vӑ invit pe dumneavoastrӑ și copiii la mine duminicӑ, pentru cӑ sӑ se joace toţi copiii ȋmpreunӑ.
– Castravete? Ce este castravetele? Eu nu vreau castraveţi pentru cӑ nu știu ce gust au!
Spuse doamna Vânӑtӑ și se ȋnvineţii de furie.
– Domnӑ eu cred cӑ cei mici se vor bucura.
Doamna Vânӑtӑ, se mai gândi puţin și spuse:
-Bine o sӑ mӑ mai gândesc, nu știu dacӑ ȋi las sӑ plece de acasӑ, trebuie sӑ vorbesc și cu soţul.
Domnul Castravete plecӑ mai departe. A ajuns la casa domnului Morcov, ciocӑni la ușӑ: cioc, cioc și așteptӑ.
Domnul Morcov deschide ușӑ și mirat ȋl ȋntrebӑ:
-Ce dorești domnule Castravete ?

-Vreau sӑ-i invit duminicӑ pe copiii din tot satul sӑ se joace cu copiii mei, va fi cӑ o micӑ sӑrbӑtoare a copiilor. Vor mânca mâncare de castraveti, dulceaţӑ de castraveţi și supӑ de castraveţi. Uite v-am adus ȋn dar un castravete.
-Nu cred cӑ am sӑ-i las sӑ vina pe la dumneata. Multumesc ȋnsӑ pentru castravete.
Morcovul ȋnchise ușa repede mai mai sӑ-l loveascӑ ȋn nas pe domnul Castravete. Domnul Castravete avea un nas mare si lung ca un castravete.
Domnul Castravete plecӑ mai departe.
A ajuns la casa domnului Ardei, ciocӑni la ușӑ: cioc, cioc și asteptӑ.
Ușa se deschise și a apӑrut domul Ardei iute. Era roșu și foarte supӑrat pentru cӑ ciocӑniturile ȋn ușӑ l-au trezit din somn.
-Ce dorești domnule? Nu vezi cӑ dorm? spuse Ardei iute și se iuţi și mai tare.
-Nu va supӑraţi am crezut cӑ nu vӑ deranjez la ora asta (era ora 11 dimineţa). Am venit sӑ vӑ aduc un castravete și sӑ-i invit pe copiii dumneavoastrӑ la o precere duminicӑ la mine casӑ.
Ardei iute se rӑsti la bietul domn Castravete:
-Pleacӑ nu avem nevoie de nici o petrecere !

Sӑrmanul domn Castravete nu ȋntelegea de ce s-a supӑrat domnul Ardei iute.
Domnul Castravete plecӑ mai departe.
A ajuns la casa domnului Ceapӑ, ciocӑni la ușӑ: cioc, cioc și asteptӑ.
In ușӑ apӑru doamna Ceapa. Mirosea atât de tare a ceapӑ ȋn casa ȋncât ochii domnului Castravete au ȋnceput sӑ-i lӑcrimeze.
-Ce dorești domnule Castravete ? și de ce plângi?

Domnului Castravete ȋi fu rușine sӑ spunӑ cӑ plânge din cauza mirosului de ceapӑ, așa cӑ evitӑ rӑspunsul și ȋntrebӑ și el:
-Nu vӑ supӑraţi, sper cӑ nu va deranjez la ora asta. Am venit sӑ vӑ aduc un castravete și sӑ-i invit pe copiii dumneavoastrӑ la o petrecere duminicӑ la mine casӑ. Copiii vor mânca și se vor juca ȋmpreunӑ cu alţi copii din sat.

………………………………continuarea poveștii, ȋntr-un articol viitor

Daca vreti, desenati si colorati desenul de mai jos [wpdm_file id=501]

Daca vrei sa afli ce s-a mai intamplat mai departe, atunci apasa aici.