Eu fac numai ce vreau eu !
-Buniiii, tu trebuie sӑ stai aici și sӑ faci ce vrei tu ! spune Elena foarte autoritarӑ invitându-mӑ sӑ mӑ așez ȋn fotoliu.
Elena mi-a adus pe o tavӑ de jucӑrie, ceșcuțe, farfurii, linguriţe și furculițe. Toate farfuriile erau pline cu mâncӑruri imaginare sau cu alimente din plastic.
-Nu mi-e foame.
-Trebuie sӑ mӑnânci ce vrei tu !
-Atunci beau un ceai.
Am ȋntins mâna cӑtre ceșcuța ȋn care era “ceaiul”
-Nu e voie sӑ bei ceai, trebuie sӑ mӑnânci!
-Dar mie sete vreau “apӑ”.
-Nu e voie, tu trebuie sӑ mӑnânci!
– Pot sӑ manânc piureu?
-Nu nu este voie, trebuie sӑ mӑnânci mazӑre ca sa cresti mare!
Am luat ȋn mânӑ o farurie (goalӑ). Elena ȋnsӑ mi-a zmuls din mânӑ farfuria și a zis:
-Aceasta este cu cartofi!
-Dar mie ȋmi plac cartofii!
-Nu este voie, tu trebuie sӑ mӑnânci mazӑre.
-Dar ai zis ca fac ce vreau eu.
-Nu e voie! tu trebuie “sӑ fie cuminte”
Și uite așa ne jucӑm eu și Elena care are aproape 5 ani.
Eu pot sӑ fac, tot ce vreau eu!