Sfaturi pentru părinţi- cum să îi învăţăm pe copii să aibă răbdare

Dacă căutaţi sfaturi pentru părinţi acest sfat vă va fi folositor pentru că atinge un subiect foarte întâlnit în familiile cu mai multi copii: Cum poţi învăţa copii să împartă jucăriile și să aibă răbdare unii cu alții.

Când avem doi sau mai mulți copii mici ce se joacă împreună, de multe ori se termină liniştea şi pacea, când doi dintre ei doresc să se joace cu aceeași jucărie (sau cu acelaşi copil ca și în imaginea de mai jos).

 Este o situație tipică atunci când atenția vă este atrasă de o mulțime de țipetele și veți vedea mai multe mânute mici trăgând de același obiect .

Cum să-i învățăm pe copii să aibă răbdare?

Care a avut jucăria primul ?

Care a început lupta?

Nici un indiciu…. și copiii noștri nu ne sunt, de obicei, de nici un ajutor pentru a răspunde la aceste întrebări .

Deci, haideți să uităm de asta!

Am încercat Google pentru sugestii  am citit, m-am documentat și am ajuns la concluzia că cele mai multe sfaturi pentru părinţi recomandă o rezolvare de genul : „Luați jucăria deoparte ” , ” pedepsiţii în camera lor ” , „daţi jucăria celui care a avut-o primul” … eu nu am fost foarte mulțumită cu aceste sfaturi pentru părinţi și am simțit că trebuie să existe modalităţi mai bune de a face pace între copii si un mod mai inteligent de rezolvare a problemele.

Ca părinți, trebuie să încercăm să-i învăţăm pe copiii noștri să considere și să vadă lucrurile din casă ca obiecte ce pot fi folosite de mai multe persoane. Azi la mine în casă, atunci când Victoria este întrebată „a cui este jucăria” ea ar spune spontan este a noastră, de asemenea şi Lukas și Elena.

Cu aceasta în minte și după câteva încercări și erori, am avut o idee de care vreau sa va spun si pe care o consider una dintre cele mai bune sfaturi pentru părinți e care eu as puta sa le împărasesc: „Numaratu pana la 30” .

 Imaginea de mai  sus: ( Care ajunge să se joace primul cu păpuşa din pat? )

 Cum să învățaţi pe copii să aibă răbdare: în doi paşi

Pasul unu –caută să  captezi atenția lor

Copii trebuie să te audă ce le vorbeşti. Dacă copilu nu este atent la ce spui tu atunci degeaba vorbeşti cu el. Problema frecventă în aceste situații este că copiii doresc jucării, sau să ocupe spre exemplu acum, aici acel loc (celălalt se poate juca, de asemenea , dar eu mă joc în primul rând ), și ei sunt atât de blocaţi pe asta idee, sunt atat de cocentraţi şi atenţi să obţină ce doresc încât  ei nu au prea mult timp să te asculte. Ceea ce am descoperit cu copiii noștri este că am nevoie să realizez o destindere o calmare pentru a crea o deschidere , şi a atrage atenţia lor. Deci, ceea ce fac este că am lăsat unul dintre copii se joace cu jucăria ( care este deja la unul din ei şi care se oprește din țipat ) și poate să  îşi concentreze atenția în altă parte. Pentru a opri plânsetele și țipetele iau numărul doi în brațele mele, confirmă că el / ea va primi jucăria și că tati , sau Mami, îl va ajuta să obțină jucăria .

 Pasul doi, după ce copii te ascultă: şi ambi copii sunt de acord să aștepte împreună și se „numără până la 30.”

Eu le  spun la  amândoi că tata va număra la 30 și apoi numărul unu trebuie să dea jucăria la numărul doi. Cei doi sunt anuntaţi că: numărul unu se poate juca cu jucăria până număr la 30, numărul doi trebuie să nu mai plangă sau să agreseze pe numărul unu până se termină numărătoarea.  Apoi se începe numărarea și atunci când se apropie de 30 eu dau un pic de punct culminant (schimb intonația în timp ce număr, (mai tare, mai încet, ridic tonul), și iau de la numărul unu mâna de pe jucărie atunci când am ajuns la 30. Spre surprinderea mea, de la început, nu am nevoie să forțez lucrurile, numărul unu preda  voluntar jucăria. Aţi putea avea nevoie să repetați procedura de câteva ori, dacă conflictul continuă,  până când pentru unul dintre ei interesul pentru jucărie dispare. Am folosit de multe ori aceasta metodă cu copii încât de acum nu mai este nevoie să le  explic de fiecare dată copiilor de ce numărăm și ce se obține, acum anunţ doar că voi începe doar să număr   pâna la 30 şi numai în cazuri mai rare ajung de fapt la 30, de obicei, jucăria se schimbă din mâini mult timp înainte de a se ajunge la sfârşitul numărătorii. De ce 30 ? Cred că a fost inspirația de moment.

În momentul când am început acest experiment, nici unul dintre copiii noștri nu ştia să numere pâna la 30, atât de departe ceea ce mi-a lăsat mie controlul modului de numărare ” partea de numărare „. Am numărat mai repede sau mai încet, în funcție de urgența situației sau am lungit numărătorea sau am scurtat-o. Am simțit că  acest termen de 30 oferă confortul si siguranţa pentru numărul doi că va obține jucăria și astfel, îl calmează pe numărul doi. În același timp, aceasta oferă suficient timp pentru numărul unu  ca să se bucure de joc cu jucăria în pace. Am observat, de asemenea, că, de îndată ce numărul doi nu mai luptă pentru ea, de cele mai multe ori în acel moment jucăria pare deja mai puțin interesantă pentru numărul unu. Și hei, ca un efect secundar pozitiv, copiii au să învețe cum să numere.

Cum decurge „o numărătoare până la 30” la noi în casă,  Elena cea mica are acum doi ani a început şi ea să numere, iar cei doi Lukas (3,5 ani şi Victoria 5 ani) au ajuns să numere  doar până la 30, ştiţi oare de ce?

Dacă vreti să aflaţi  Cum decurge „o numărătoare până la 30” la noi în casă-conflicte între cei mici, negociate de cei mari, citiţi articolul cu acest nume. Ai vreun truc despre cum să-i înveți pe copii să aibă răbdare și cum să te ocupi de litigiile lui puștiulică ?