Manusa pierduta- peripetiile lui mama Oli

E frig afarӑ, sunt -17ºC, am cӑutat niște mӑnuși și am dat peste douӑ mӑnuși roșii din piele. Sunt mӑnușile lui mama Oli. Amintirile mӑ invadeazӑ, zâmbesc și gândurile zboarӑ.
Voi o știţi pe mama Oli v-am mai povestit despre ea.

Poti sӑ consideri pe cineva curajos, dacӑ se aventureazӑ sӑ plece cu personalul, noaptea, de la București pânӑ la Târgu Mureș.
Degeaba am ȋncercat sӑ o convingem pe mama Oli cӑ ar fi mai bine sӑ plece ziua.
Autoritarӑ ne-a spus ca ea nu o sӑ paţeascӑ nimic.
Am ȋncercat sӑ-i dӑm niște sfaturi: sӑ aiba grijӑ sӑ nu doarmӑ, sӑ stea ȋntr-un compartiment cu multӑ lume, sӑ aibӑ grijӑ de bani și de acte, actele și banii sӑ-i punӑ ȋntr-un buzunar de la haina pe care o poartӑ…….dar ea a cosiderat cӑ la vârsta ei nu prea mai are ce sӑ ȋnveţe de la noi.
-Am eu grijӑ, nu o sӑ se ȋntâmple nimic, nu sunt copil mic !.
Așa cӑ mama Oli a plecat sӑ-si viziteze surorile ce locuiau ȋntr-un sat situat ȋntre Târgu Mureș și Cluj.
Au trecut douӑ sӑptӑmni, nu mai știam nimic despre mama Oli. Povestea s-a ȋntâmplat ȋn iarna anului 1994. Nu existau pe timpul acela telefoane mobile.
Dupӑ douӑ sӑptӑmni iatӑ cӑ apare și mama Oli. Era ȋmbracatӑ ȋn niște haine pe care nu le mai vӑzusem.
Tristӑ, a apӑrut la ușӑ și a ȋnceput sӑ ne povesteascӑ cӑ i-au furat hoţii bagajul și paltonul, a rӑmas fӑrӑ bani, haine și acte.
A mers la poliţie și a reclamat furtul. Acolo un poliţist (suflet bun) i-a dat niște bani ca sӑ-și poata cumpӑra bilete de troleibuz și un plovӑr. A ajuns astfel la verișoara ei.
Verișoara ei din Târgu Mureș ia dat și ea haine și bani ca sa poata cumpara bilete la cursa spre satul unde locuiau surorile ei.
Surorile s-au bucurat cӑ au vӑzut-o și i-au dat și ele haine ca sӑ se ȋmbrace.
Ne povestea și avea o figura atât de tristӑ ȋncât noi am simţit nevoia sӑ o ȋncurajӑm.

-Nu-i nimic, bine cӑ te-ai ȋntors sӑnӑtoasa și nu ţi-au fӑcut nimic hoţii.
-Cum, voi nu sunteţi supӑraţi cӑ nu v-am ascultat?
– Nu, de ce am fi, am zis noi râzând, noi ne bucurӑm cӑ ai ajuns cu bine acasӑ.
Faptul ca noi nu eram supӑraţi o facea sӑ-i fie ciudӑ. Lacrimile i-au umplut ochii. Noi am ȋmbratișat-o cӑutând sӑ o liniștim.
Povestea ȋnsӑ nu se terminӑ aici.

Au trecut câteva luni era iarnӑ și mama Oli ne-a anuţat cӑ a primit o srisoare de la poliţie și trebuie sӑ meargӑ la Târgu Mureș, au fost prinși hoţii.
De data asta mama Oli a zis cӑ va avea multӑ grijӑ de geanta unde avea actele.
-I-am spus, sӑ-și punӑ actele ȋntr-un buzunarul unei bluze pe care o poartӑ.
Din nou mama Oli ne-a asigurat cӑ ei nu i se va ȋntampla nimic.
Dupӑ câteva zile se ȋntoarce mama Oli.
Faţa ei era tristӑ.
-Iar am ramas fara acte, hoţii mi-au furat geanta cu toate actele.
A ȋnceput sӑ ne povesteascӑ:
-În tren am avut grijӑ sӑ nu adorm, am coborât din tren și am vrut sӑ-mi cumpӑr ceva sӑ mӑnânc. M-am asezat la rând și am pus geanta lânga picioarele mele. Cum sӑteam așa am vӑzut pe jos o mӑnușa roșie din piele. M-am aplecat, am ridicat-o și am intrebat:
-Și-a pierdut cineva o mӑnușӑ?

manusi

Lumea din magazin s-a uitat la mӑnușa pe care eu o ţineam ridicatӑ.Nimeni nu a zis nimic.
Mai aveam o persoanӑ ȋn faţa mea la rând și urma sӑ fiu servitӑ.
Vӑd din nou pe jos o mӑnușӑ roșie din piele.
M-am aplecat, am ridicat-o și am ȋntrebat din nou:
-Și-a pierdut cineva mӑnușile?
Lumea din magazin s-a uitat la mӑnușile pe care eu le ţineam ridicate. Nimeni nu a zis nimic.
Am cerut și eu vânzӑtoarei un corn și o pâine. Când sӑ plӑtesc am vrut sӑ iau banii din geantӑ, dar geanta dispӑruse.
Mama Oli a rӑmas din nou fӑrӑ acte și bani dar s-a ales cu  pereche de manusi rosii din piele.

 

Etichetat cu: , , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*