Mielul cel jucaus- poveste pentru copiii mei

A fost o data ca niciodata un miel. El era tare mic, avea doar doua saptamani.
Dar el se credea foarte mare si isi inalta mandru capul sus si alerga pe piciorusele lui mici
Mielul nostru avea o mama, care il iubea tare mult.
Mielul manca laptic. Lui ii placea foarte mult laptele asa cum va place si voua.
Mielul nu bea lapte din pahar, el sugea lapte din ugerul mamei lui, el nu stia sa manance iarba.
Era primavara, soarele stralucea, iarba verde se unduia in bataia vantului.
Mielul zburda prin iarba fericit.

[wpdm_file id=492]

Sarea, se catara, fuga incolo si incoace fricit. Jucandu-se asa s-a indepartat de mama lui si s-a pierdut.
Deodata vazu un berbec mare si puternic cu coarne semete si rasucite. Berbecul isi ascutea coarnele frecandu-le de o piatra si apoi lovea cu ele in trunchiul unui copac. Berbecul se antrena (facea gimnastica pentru ca sa fie puternic).
Mielului ii placutare mult. Intinse si el gatul isi lua avant si lovi cu putere trunchiul unui copac.
O!!!…. ce sa- intamplat … mielul cazu ametit langa copac.

Suparat mielul se ridica suparat pe copac si lovi din nou. De data asta mielul ricosa si cazu intr-o baltoaca.

In  baltoaca se afla o broscuta. Cand il vazu, broscuta a inceput sa rada:

– Ha- ha -oac!, Ha-ha -oaca-ca! V-a mai trece multe zile pana cand o sa-l ajungi pe berbec!
Broscuta arata asa…

[wpdm_file id=435]

Mielul striga dupa ajutor: Meeeeeeeeeeeeeeee! Meeeeeeeeeeeeeeeeeee!
Mama oaie alerga repede repede spre el. Ea il mangaie grijulie, cu drag.