O zi de toamnӑ vӑzutӑ de mine pentru tine.
Hai cu mine și cu Linda cațelușa mea sӑ cӑutӑm frumusețea acestei zile!
Ţi-am promis cӑ o sӑ-ți arӑt lucruri banale pe care o sӑ le vӑd ȋntr-o zi de toamnӑ.
O floare.
Am plecat cu cӑțelușa mea Linda sus ȋn deal intr-o zi când lumea culegea viile.
Un cal paste linistit asteptand sa vina oamenii cu cosurile pline cu struguri.
Am hoinӑrit pe coclauri, mâncând struguri și culegând mӑceșe.
Prin iarba ȋnaltӑ Linda sӑrea ȋn sus și cӑdea dipӑrând pentru o clipӑ , apoi iar apӑrea.
Am gӑsit un trunchi de copac prӑbușit, Linda ȋl escaladӑ cu greu, apoi privi miratӑ la o pânzӑ de paianjen care i s-a prins pânӑ la urmӑ de nas.
Linda este un pui și ca orice puișor exploreazӑ lumea si se mira de panza de paiajen care i s-a prins de nas..
La marginea drumului am gӑsit un fel de piatrӑ de hotar ciudatӑ.
Drumul acesta a fost folosit și de romani și mi-a arӑtat Tataie o porțiune care era pietruitӑ de atunci. “ Ciudat (spunea el ) cum de s-a putut pӑstrat atâta timp”.
Drumul este acum asfaltat dar la margie undeva ȋn bӑlӑrii troneazӑ piatra aceia ciudatӑ.
Linda inspecteazӑ curioasӑ piatra și pornim mai departe.
O prepelița zboarӑ și Linda latrӑ la ea, dar prepelița dispare ȋn iarba ȋnaltӑ.
A plouat mult si pe copaci au crescut bureti.
Uite ce ciudat este copacelul, parca e un cap de om , are ochi nas si mustata.
Acum suntem pe vârful dealului se vede satul Crivina, Dunӑrea si satul sarbesc de pe celalalt mal.
Satul despre care Tataie spunea ca este “centrul universului”
“Și cum tu nu ști unde este Crivina?” “Crivina este cel mai important loc de pe pӑmânt!.
Cum nu ai auzit de ea?” Crivina are port la Dunӑre, are tot ce și-ar dori cineva!”
Am pornit pe un drum lӑturalnic printre vi.
Un cal cu mânzul .
Lui Linda ȋi este fricӑ de cal.
A fugit ȋn vie ascunzându-se dupa o viţa de vie.
Toamna coloreazӑ frunzele de viţa de vie.
Acum hai acasa!